Femeile nu merg pe front

Femeia autentica nu lupta pentru iubire. Pentru ca a inteles ca iubirea nu e lupta.
Pentru ea iubirea e Daruire. Impartasire. Sprijin. Minune. Miracol. Rabdare. Asteptare. Atingerea inimii. Blandete. Uneori lacrimi. Uneori durere. Dar mereu Iubire. Mereu acolo. Ca un resort ce se hraneste din sine pentru a  îi sustine pe amandoi intr-un balans bland intre lumi.

Si cand Barbatul ii cere femeii sa lupte pentru el, el trebuie sa stie ca va primi lupta nu a iubirii, ci a dependentei de ce are el de oferit.
Femeia autentica nu lupta. Ea iubeste.
Femeile care iubesc nu merg pe front.

Femeile disperate lupta. Ele au nevoi. Ele fac cuceriri. Ele iau prazi de razboi. Ele cauta trofee.
Femeile disperate au strategii si au scopuri. Au energie de consumat in afara fiintei lor, au energie demonstrativa si agresiva. Pentru ca asta este important in lupta.
Femeile disperate mai au batalii de dat pentru ca inca mai exista barbati care nu cred in ei.
Lupta femeilor pare sa le valideze valoarea si sa le aline nesigurantele de sine. Sa le satisfaca ego-ul si sa le inflationeze aplecarea narcisica. Dar nu vor fi iubiti. Ei pot fi doar castigati. Invinsi. Prizonieri cu drepturi regale. Dar nu vor trai iubirea.

Femeia autentica este mereu acolo. Cu inima deschisa.
Va zambi si va plange cu fiecare inspiratie, cu fiecare privire, si cel mai greu îi va fi sa astepte fara asteptari. Atat cat va putea cuprinde inima ei. Atat cat va putea sufletul ei sa duca. Nu cere, nu revendica, nu blameaza si nu judeca. Isi doreste. Viseaza. Uneori spera.
Iubirea ei nu are pret. Este insasi esenta vietii. Iubirea ei nu poate fi castigata si nici nu castiga batalii.
Iubirea ei este! O recunosti dupa rabdare. O recunosti dupa blandete. Dupa privirea in care citesti ca indiferent de directia in care priveste, tu esti singurul barbat din Univers.
Si cel mai greu ii este sa astepte fara asteptari. Atat cat poate inima ei. Atat cat poate sufletul ei sa duca.

by Consuella Efrim